Scriu pe blog din 2008 si am trecut prin multe schimbari pana sa ajung aici. mai multSerios. Chiar stau uneori si ma gandesc ca sunt regizori special angajati care fac o paine din clipuri muzicale. Si totusi atat de multe clipuri sunt de tot rahatul, mai ales la noi in tara.
Un regizor de clip ar trebui sa se foloseasca de elementele vizuale pentru a sprijini muzica, ca in fond asta ma gandesc ca e treaba unui clip muzical. Sa puna si ceva sa vada lumea cat tremura Inna din buci.
Un exemplu de clip facut foarte misto, parerea mea (la minutul 1:20 incepe distractia):
Eh, nu e chiar asa de nou. Google lucreaza la el din 2010 dupa ce au cumparat firma care venise cu idea initiala. Cica se pronunta “weppy”, de unde pana unde nu am idee asa ca am sa-l strig tot “web pee”. De ce pui numele unui rahatel greu de pronuntat si dupa spui la oameni cum sa-l zica? Mai vazusem un exemplu recent dar imi scapa si nu vreau sa ma distantez si mai tare de subiect.
Deci Web Pee asta este un format nou de compresie a imaginilor care reduce cu pana la 39.8% (aaaproape 40) spatiul pe care l-ar ocupa in mod normal aceasi imagine in format .png. Momentan doar Chrome (adica Google) si Opera ofera suport pentru aceasta extensie.
Presimt cu urmatorul update de la Adobe va putea salva si in acest format in mod normal (CS6 probabil) iar pana atunci poti folosi plugin special.
Daca nume mari din industrie for folosi acest format ar economisi o gramada de spatiu (chiar daca e ieftin) si bineinteles costurile la bandwidth ar fi mult mai mici.
PS: Daca vedeti asta inseamna ca browserul vostru recunoaste extensia .webp
Linkuri: WebP (Google Code), Sursa: Think Vitamin
Toata viata suntem invatati ca trebuie sa fim cei mai buni, ca trebuie sa reusim in viata, trebuie sa avem un viitor stralucit cu o cariera demna de invidiat dar nimeni nu iti spune pentru ce ar trebui sa urmaresti toate lucrurile astea in viata. Nimeni nu iti spune defapt ce conteaza cu adevarat in viata si de multe ori uitam esentialul si ne pierdem in chestii inutile.
Nu vreau sa o dau adanc in filozofii despre suflet si implinire dar vad din ce in ce mai multi oameni care fac ceva ce nu le place, invata undeva unde nu sunt interesati sau se chinuie zilnic fara un scop anume. Tot timpul m-am considerat norocos ca stiu in mare ce vreau sa fac cu viata mea si nu imi uit acel tel suprem. Imi vine foarte greu sa cred ca nu poti reusi sa faci ce iti place. De obicei motivul pe care toti il invoca sunt banii, timpul etc dar nu stiu daca realizeaza ca banii vor veni daca faci ceva ce iti place si excelezi in acel domeniu iar timp nu avem pentru ca suntem ingropati sub tone de mizerii care nu fac altceva decat sa iti incetoseze (aici cam trebuia diacritice) cararea asta metaforica pe care suntem.
Am discutat despre subiectul asta zilele astea cu prietenii si de asta azi cand Calin Biris a dat un tuit care avea un link spre o prezentare cu titlul “Life is a journey” am devenit interesat si am deschis sa vad ce e. Am zis ca trebuie sa vedeti si voi, ca sunt darnic.
M-am abtinut sa dau sfaturi altora despre cum sa isi traiasca viata, am vrut doar sa le readuc aminte de niste chestii pe care le uitam de cand suntem pustani. Eu, fiind inca un pustan care nici barba uniforma nu poate sa creasca, mai tin minte si poate am o gandire inca necoapta. Trolii nu ma vor calma si se vor obosi degeaba. Oricum nu imi fac griji ca in ultima vreme la mine pe blog nu comenteaza nimeni.
Nu vorbesc despre filmul romanesc cu acelasi titlu, vorbesc de ziua de ieri cand era programat sfarsitul lumii, the end of days.
Dimineata. Ma trezesc, e sambata, mai dorm putin. Ma trezesc (de data asta pe bune). Incep si imi mai lucrez la proiectul final. In acelasi timp mai arunc un ochi pe twitter (acest mare mancator de timp) si facebook (alt mancator de timp) si ma mai amuz la diferitele glumite legate de sfarsitul lumii. Mai contribui si eu cu cate o gluma ca in fond daca vine sfarsitul oricum nu ma am prea bine cu sefu’ de sus. Dupa cateva ore la pauza ma bag sa citesc si eu ceva stiri.
Citesc cum Microsoft vrea sa dea Xbox 360 gratis la cei care cumpara un PC cu licenta de Win7, citesc cum unii incearca sa scape de URL, mai caut 3-4 stiri in legatura cu URL-ul asta nimic alarmant momentan. Bineinteles ca citesc si despre Rapture (numele dat pt sfarsitul asta). Nimic interesant.
Ma duc la shopping, am chef de salata. Sar pe bicicleta, vremea e geniala si e putin racoare dar numai bine. Imi ia 2 ore sa fac cumparaturile chiar daca magazinul e la 10min de mine. Ma plimb, ma relaxez.
Iese Andrei de la servici (colegul de camera), vine Oskars cu niste beri si ne relaxam, radem, glumim “etcetera”. Sfarsitul intarzie. Incepusem deja discutiile de religie, sfarsit, apocalipsa asa ca punem un film bun, perfect pentru acea stare de relaxare cand ai chef de discutii luuungi. Ne uitam la Collapse, un film genial. Dupa doua ore de stat asa “:o” mai discutam, ne relaxam.
Seara, somn, sfarsitul nu a venit. Asteptam urmatorul sfarsit al lumii (cam multe in ultimul timp, nu?).
Am dat peste o prezentare foarte interesanta despre cum sa creezi o experienta cat mai buna pentru utilizatori. Prezentarea este facuta de Darcy Clarke, co-fondator la Themify si designer/developer din 2004.
Codurile QR (vine de la Quick Response) sunt folosite din ce in ce mai des in campanii de marketing si asa ajungem sa vedem pe strazi langa afis un cod mic si ciudat despre care nu iti spune nimeni mai nimic.
Aceste coduri pot fi scanate cu un scaner simplu (si camera foto + aplicatie pe telefon) si dupa scanare primesti un link sau un text in functie de ce cod este. Prin Japonia se folosesc aceste coduri de vreo 5 ani, in Germania si Danemarca la fel si vad ca incep sa mai apara si prin Romania. Cu un cod QR poti oferi cupoane, link-uri spre landing page-uri special create pentru o campanie etc.
Acum mai nou nu dai repede pe Realitatea sau pe Antena3 sa vezi un “breichin niuz”, te duci direct la Twitter si vezi ce e in trend 
. Ieri seara pe Twitter printre trenduri se afla bineinteles #Eurovision dar si hashtaguri ca #Moldova #Zdob&Zdub #Romania si urmareamin timp real ce scriau altii despre prestatia Romaniei sau a Moldovei la Eurovision.
Unii faceau glume foarte misto (mai ales contul parodie @Queen_UK) altii isi spuneau parerile si astfel se nasteau discutii intre oameni.
Din pacate voturile de la Eurovision au fost foarte previzibile pentru ca iar s-a votat dupa interese politice. Au fost si unele surprize din partea unor tari care au votat intradevar o melodie si nu o alta tara.
A castigat Azerbaijan cu o melodie care nu imi place, partea nasoala e ca va trebui sa o suportam acum la radio unde va rula pe repet probabil.
Tu cum te-ai simti ca la una din faimoasele conferinte ale lui Manafu sa inceapa Bobby Voicu sa cante bariton impreuna cu Zoso, Chinezu si altii?
via Marius Sescu.
